Timp Primenit > Adevărurile iubirii
Deși dragostea este personalizabilă la nesfârșit, trebuie să ne amintim că nu este niciodată consumabilă. Dragostea nu este opțională. Nu este ceva fără de care putem trăi. Dragostea este o necesitate
Nu ne putem întoarce niciodată înapoi. Acum știu asta. Putem merge înainte. Putem găsi iubirea după care tânjesc inimile noastre, dar nu înainte de a renunța la durerea provocată de iubirea pe care am pierdut-o cu mult timp în urmă... Toți anii vieții mele am crezut că sunt în căutarea iubirii, dar, privind înapoi, îmi dau seama că au fost ani în care am încercat pur și simplu să recuperez ceea ce pierdusem, să mă întorc la prima casă, să recâștig extazul primei iubiri. Nu eram cu adevărat pregătită să iubesc sau să fiu iubită în prezent. Încă jeleam — agățându-mă de inima frântă a copilăriei, de legăturile rupte. Când acea jale a încetat, am putut să iubesc din nou.
Peste tot învățăm că iubirea este importantă, și totuși suntem bombardați de eșecurile ei... Această imagine sumbră nu schimbă în niciun fel natura dorinței noastre. Încă sperăm că iubirea va triumfa. Încă credem în promisiunea iubirii... Speranța noastră se bazează pe faptul că atât de mulți dintre noi continuăm să credem în puterea iubirii. Credem că este important să cunoaștem iubirea. Credem că este important să căutăm adevărurile iubirii... Pentru a ne deschide inimile mai mult către puterea și harul iubirii, trebuie să îndrăznim să recunoaștem cât de puțin știm despre iubire, atât în teorie, cât și în practică.
Pentru a cunoaște iubirea, trebuie să spunem adevărul nouă înșine și celorlalți... Angajamentul de a spune adevărul pune bazele deschiderii și onestității care sunt esența iubirii.
A fi slow înseamnă să controlezi ritmurile propriei vieți. Decizi cât de repede trebuie să mergi în orice context. Dacă azi vreau să merg repede, merg repede. Dacă mâine vreau să merg încet, merg încet. Ceea ce apărăm este dreptul de a ne determina propriile ritmuri.
Istoria mâncării este la fel de importantă ca o biserică barocă. Guvernele ar trebui să recunoască patrimoniul cultural și să protejeze alimentele tradiționale. Un cașcaval este la fel de demn de a fi păstrat ca o clădire din secolul al XVI-lea.
Biblioterapie cu Laura
Deși până acum v-am obișnuit cu recomandări din zona de ficțiune, astăzi vă aduc în atenție o carte, din zona de sociologie, pe care am citit-o anul trecut la recomandarea unei cliente și mi-a plăcut - Făcuți pentru dragoste. Călătoria unei neurocercetătoare către dragostea romantică, pierdere și esența conexiunii umane - Stephanie Cacioppo.
Autoare, cercetătoare în domeniul neuroștiinței și directoarea Brain Dynamics Laboratory la Universitatea din Chicago, Pritzker School of Medicine, nu ne spune doar o poveste cu bază științifică, dar ne istorisește și o poveste de dragoste, propria ei poveste de dragoste.
Cartea este o colecție de insight-uri revelatorii despre cum și de ce ne îndrăgostim, despre faptul că iubirea nu este doar despre fluturi în stomac, ci despre chimie, despre nevoia de a iubi, dar mai ales cum este decodificată iubirea la nivel neuroștiințific, dar și despre ce anume face ca dragostea să dureze, cum să procesăm sentimentul de dragoste în cazul unei pierderi.
Alternarea dovezilor științifice și ale argumentelor sociologice împletite cu relatarea poveștii personale de dragoste a autoarei: legătură puternică dintre ea și partenerul său, un om de știință pasionat de munca sa, pierderea acestuia și apoi perioada de doliu și vindecare de după după doliu face mai ușor de integrat și de înțeles acest paralelism emoție-știință pentru orice cititor.
Stephanie Cacioppo este cea mai cunoscută neurocercetătoare la nivel mondial privind studierea sentimentului romantic de dragoste. Ea aduce noi sensuri unui adevăr știut de toată lumea: e mai bine să iubești, chiar dacă ajungi ulterior să pierzi acea dragoste, decât să nu fii iubit vreodată.
Nu sunt doar o neurocercetătoare a dragostei, ci și o romantică incurabilă. Și mă aflu aici pentru a susține că, în această perioadă de flux social, când tot mai mulți dintre noi aleg să trăiască singuri și sunt tentați să întoarcă spatele relațiilor romantice, ar trebui să avem curaj. Lumea se schimbă, da, dar dragostea se va schimba odată cu ea. Dragostea va evolua. Aceasta este una dintre cele mai bune caracteristici ale dragostei: adaptabilitatea ei.
Deși dragostea este personalizabilă la nesfârșit, trebuie să ne amintim că nu este niciodată consumabilă. Dragostea nu este opțională. Nu este ceva fără de care putem trăi. Dragostea este o necesitate biologică.
Nu doar că suntem făcuți pentru dragoste, dar nu ne putem realiza adevăratul potențial, ca ființe umane, fără ea.
Așteptările anihilează recunoștința.
Pe duminica viitoare! 📚
Alchimiștii aveau o imagine excelentă pentru transformarea suferinței și a simptomelor într-o valoare a sufletului. Unul dintre obiectivele procesului alchimic era perla de mare preț. Perla începe ca un grăunte de nisip, un simptom nevrotic sau o plângere, un iritant sâcâitor în interiorul secret al ființei, de care nici o cochilie defensivă nu te poate proteja. Aceasta este acoperită, lucrată zi de zi, până când într-o zi firul de nisip devine o perlă; totuși, ea trebuie încă pescuită din adâncuri și desprinsă. Apoi, când nisipul este recuperat, este purtat. Trebuie purtat pe pielea caldă pentru a-și păstra strălucirea: complexul recuperat care odată provoca suferință este expus publicului ca o virtute. Comoara ezoterică obținută prin munca ocultă devine o splendoare exotică. A scăpa de simptom înseamnă a scăpa de șansa de a obține ceea ce într-o zi ar putea fi de cea mai mare valoare, chiar dacă la început este un factor iritant insuportabil, umil și deghizat.
Francis Weller, The Wild Edge of Sorrow. Rituals of Renewal and the Sacred Work of Grief
Cabana
🌱Astăzi o Parte din mine este liniștită și vine la întâlnirea din mini-podcastul Timp Drămuit cu o meditație inspirată din IFS (Sistemele Familiale Interne). Meditația Cabana este preluată din cartea Tamalei Floyd, Listening When Parts Speak, și sprijină eliberarea unei Poveri de lungă durată cu sprijinul Strămoșilor și primirea darurilor moștenite. Această meditație poate fi utilizată atunci când a fost identificată o Povară moștenită sau când o conexiune cu Strămoșii ar fi utilă în procesul de vindecare. Audiție în tihnă și 🌿😌#timpdrămuit!
Când Nu Totul Este Traumă: IFS (Sisteme Familiale Interne) și Neurodivergența
🪺Continui să explorez Sistemele Familiale Interne (IFS), o abordare inovatoare în psihoterapie care ne invită să recunoaștem și să interacționăm cu diversele Părți din lumea noastră interioară. Descopăr cum IFS (Sisteme Familiale Interne) poate ajuta la înțelegerea și gestionarea neurodivergenței, diferențiind trauma de particularitățile neurologice. Aflu despre importanța reglării senzoriale și adaptarea personalizată a abordărilor terapeutice. #sistemefamilialeinterne
Pe cont propriu: Nu așa ne purtăm unii cu alții aici
Lucrurile stau însă cam așa: deși e adevărat că ADHD e o boală care apare întotdeauna în copilărie (cel târziu la 12 ani, zice DSM), majoritatea celor care suferă de ea nu sunt diagnosticați. Nici măcar nu ajung vreodată la psihiatru în copilărie. Ajung cei care sunt „copii problemă”. Cei care au dificultăți evidente de a suporta o oră plicticoasă și deranjează sistematic orele, exasperându-l pe învățător. Ajung cei cu deficite de învățare flagrante, care nu pot ține pasul. Sunt însă foarte mulți copii cu inteligență normală și ADHD care se descurcă altfel: nu deranjează, pentru că au o formă predominant inatentă, nu hiperactivă. Învață foarte bine lucrurile care le plac. Iar pentru cele care nu le plac, găsesc strategii diverse, de exemplu îngrașă masiv porcul în ajun, pentru că presiunea și anxietatea reușește să îi mobilizeze. Sau sunt trimiși la nesfârșite meditații, metoda răsăriteană prin care compensăm (mult și prost) deficitele severe ale învățământului public și punem presiune pe copiii noștri, să fie competitivi… Acești copii pot suferi un stress important, dar îl îndură. Dacă adaugi la asta stigmatul teribil de a merge la un profesionist psi, îți explici de ce ajung să fie diagnosticate devreme doar cazurile grave sau intenabile.
Vine Pe cont propriu cu neurodivergența pe care doar orb să fii și să nu o vezi, cu învățarea ca factor psihologic, cu screening-uri, analize și investigații gratuite pentru profesori, cu a fi în aceeași barcă sau cum îi susținem pe adolescenți în perioada examenelor, cu o luptă pentru putere în care elevul nu va face ceea ce i-am cerut și vom avea o deconectare în relația noastră, cu o emoție trezită și concentrarea pe următorul lucru corect, cu modelul IFS în școli, cu o școală toxică și o școală în terapie, cu o discuție de cancelarie despre hârtii transformată într-o dezbatere națională, cu reuniunea profesorilor la 20 de ani de vechime în sistem și o poveste de supraviețuire care așteaptă să fie spusă. #pecontpropriu #traumadineducație #traumadinşcoli
Sub cerul Buzăului adună povești din inima comunității și evenimente care pun în lumină viața frumoasă a orașului și a oamenilor săi. Uite ce se întâmplă la Buzău în luna iunie! #povestidincomunitate #evenimentedinoras
Amintirile scad inflamația în corp: invitație la reflecție
Te invit să te oprești, chiar și pentru câteva clipe. Să închizi ochii, dacă simți. Să respiri adânc și să lași simțurile să te conducă în interior. Răspunde, în gând sau în scris, la aceste întrebări. Nu există răspunsuri corecte sau greșite – doar amintiri care vor să fie trezite:
Ce îți amintești despre mirosul de ceapă călită în copilărie – cu ce moment, loc sau persoană îl asociezi?
Când ai simțit ultima dată mirosul de mere coapte și ți-a trezit o amintire veche, poate uitată?
Ce emoție îți stârnea mirosul de benzină sau de vopsea – teamă, fascinație, curiozitate? Unde erai când îl simțeai?
🪄Eu mă joc cu amintirile și poveștile minții în ghidul terapeutic pentru profesori, Îmblânzirea anxietății. #psihoeducație #sănătatemintală
Cătinelul meu
🪭Împreună cu Irina, Camelia, Florina și Raluca, am creat ONGul Cătinel. În Cătinel vorbim despre conștientizarea efectelor trăitului pe repede înainte și promovăm trăitul Cătinel cu soluții ce țin de sănătate (fizică, emoțională și mintală), mediu, educație și cultură. Vrem să aflăm cum simți tu trăitul pe repede înainte și cum experimentezi trăitul Cătinel. Lasă-ne câteva fărâme din trăirile tale.
🍥În Cătinel o avem ca membră fondatoare pe Raluca Trufin, fashion designer și profesor de arte vizuale. Raluca s-a alăturat ONG-ului Trăim Cătinel pentru că îl vede ca pe o ancoră într-o mare agitată de oameni, pentru oameni. În weekend-uri și în vacanțe, Raluca zboară. Merge pe munții României și câștigă zile, cum spune ea. Iubește verdele pădurii și se lasă cucerită de măreția culmilor în liniște. Din întâlnirile ei cu cerul, împarte cu cititorii Timpului Primenit instantanee de privit și găsit cu privirea acele detalii care ajung până la noi. Imaginea săptămânii vine însoțită de întrebarea Ralucăi:
