Timp Primenit > O rețea inevitabilă de reciprocitate
Nu îmi place sentimentul de a fi ocupat. Acea tensiune mică în stomac, că sunt prea multe pe listă și nu le pot cuprinde. Cred că acel nivel de stres îți erodează viața. Vreau să scăpăm de asta.
Nu îmi place sentimentul de a fi ocupat. Acea tensiune mică în stomac, că sunt prea multe pe listă și nu le pot cuprinde. Cred că acel nivel de stres îți erodează viața. Vreau să scăpăm de asta.
Cultura pseudo-productivității de la muncă a pătruns și în viața personală. Ne facem zilele tot mai pline, ne simțim vinovați dacă nu suntem ocupați, chiar și în weekend. Dar oamenii cei mai împliniți fac, de fapt, puține lucruri – și le fac bine.
Mulți oameni se învinovățesc pentru că nu sunt ‘suficient de ocupați’. Dar cele mai impresionante vieți nu sunt cele cu cele mai multe sarcini bifate, ci cele în care cineva se concentrează pe ceea ce contează cu adevărat.
Trebuie să ne recâștigăm creierul. Nu ne dăm seama cât de mult ne pun în formă proastă aceste fragmente de distragere constantă. E ca și cum am fi sportivi profesioniști care fumează și beau zilnic milkshake-uri.
dr. Cal Newport, profesor de informatică la MIT și autorul cărții Slow Productivity
Știința care încetinește: Studii care susțin tihna și viața așezată
🧬 Un studiu publicat în Sustainability a analizat modul în care căutarea unui stil de viață lent (slow life seeking) și orientarea spre stare de bine (wellness pursuit) influențează comportamentele și deciziile participanților la evenimente dedicate „slow livingului”, cum ar fi festivalurile.
✅ Rezultate relevante:
Persoanele interesate să trăiască mai încet și mai conștient au manifestat o deschidere mai mare către activități și produse care sprijină echilibrul și sănătatea interioară.
„Slow food” — mâncarea preparată cu atenție, cu ingrediente locale și naturale — a avut un rol mediator: a conectat preocuparea pentru stare de bine cu intenția reală de a participa la experiențe de tip slow.
Căutarea unei vieți trăite într-un ritm mai așezat s-a asociat cu o intenție crescută de a adopta comportamente sustenabile și de a cultiva relații mai autentice.
Percepția participanților arată că încetinirea nu este doar o alegere personală, ci o cale de a construi comunități mai sănătoase și mai conectate.
👉 Studiul arată că slow living nu este un moft, ci un răspuns sănătos și sustenabil la ritmul accelerat al lumii moderne. Încetinirea, orientarea spre stare de bine și alegerea conștientă a hranei și activităților pot întări nu doar echilibrul interior, ci și coeziunea socială.
💬 Reflectează: Ce ai putea face astăzi pentru a-ți cultiva propriul „spațiu cătinel”? Să gătești încet, să te plimbi fără grabă, să ai o conversație fără a avea telefonul aproape?
Biblioterapie cu Laura
Toamna este anotimpul lecturii și al momentelor petrecute în tihnă, al rememorării verii, dar și al incursiunilor în propriile amintiri și în propria istorie.
Începutul lunii octombrie m-a găsit în compania ultimei cărți a lui Laurent Binet, autor francez, pe care l-am descoperit în prima sa carte publicată la noi, Civilizații. Perspective a fost publicat în luna septembrie a acestui an în colecția Anansi Contemporan a celor de la editura TREI. Citesc mult din colecția Anansi pentru că este una din colecțiile mele preferate, întrucât titlurile selectate de Bogdan Alexandru Stănescu, coordonatorul colecției, sunt titluri ce aparțin unei literaturi elitiste.
Cartea te poartă în Florența anului 1557 când pictorul Jacopo da Pontormo este găsit mort în biserica San Lorenzo, lângă frescele la care trudea de peste un deceniu. Cel însărcinat să-l descopere pe ucigaș e omul de nădejde al ducelui Florenței, nimeni altul decât faimosul istoric al artei Giorgio Vasari. Cercetările lui Vasari îl propulsează însă în miezul tuturor intrigilor din Florența: meseriașii din oraș par gata să se răscoale, în mănăstiri călugărițele întrețin cultul lui Savonarola, adepții papei fac din artă un instrument politic și până și regina Franței, Caterina de’ Medici, se folosește de tablourile lui Pontormo pentru a complota împotriva ducelui Florenței, cu sprijinul sclipitorului și scandalosului Benvenuto Cellini.
Reînviind cu îndrăzneală formula epistolară, Laurent Binet construiește un erudit și savuros roman polițist, în care nu ezită să dea glas – și intenții machiavelice – celor mai mari personalități ale Renașterii.
,,Perspectiva ne-a dat profunzime, iar profunzimea ne-a deschis porțile infinitului. (...) Perspectiva este cea care îți permite să vezi infinitul, să-l înțelegi, să-l simți. Adâncimea pe un plan ce taie perpendicular axa conului vizual, asta-i infinitul pe care îl poți atinge cu degetul. Perspectiva este infinitul aflat la îndemâna oricui are ochi să-l vadă. (...) Ochiul poate străpunge zidurile.’‘
Cartea pentru mine a fost o explozie de mici bucurii întrucât mă fascinează Renașterea italiană, am explorat lucrările unor artiști ai renașterii mai puțin cunoscuți, am văzut un Michelangelo octogenar plin de vitalitate în apărarea picturii generației sale, am călătorit in Florența anului 1557 și mi-am putut imagina cum arăta în comparație cu Florența pe care eu am descoperit-o la pas. Mai mult totul a fost învăluit într-un captivant plan investigațional.
„Sublimul și senzaționalul își dau mâna în acest roman în care teoria artei devine instrument de investigație.“ -The Times
Perspective ni se relevă nu în capitole ci într-o succesiune de nu mai puțin de 176 de scrisori pe care personajele romanului și le trimit.
„Un roman epistolar doldora de bârfe, cu figuri la fel de emblematice ca personajele de pe tavanul Capelei Sixtine, de la o Caterina de’ Medici pusă pe rele la pictori ucenici cu vederi protomarxiste.“ -- The New Yorker
,,La urma urmei un singur lucru este notabil aici pe pământ, iar acesta-i destinul. Omul în schimb nu-i decât o pată ce pălește pe un zid.’‘
Unele cărți cer să fie citite nu doar cu ochii, ci cu toate simțurile. Îți propun să însoțești cartea Laurei cu:
🍵 Ceaiul care te ține de vorbă – un Earl Grey cu bergamotă – elegant și aromat, potrivit pentru conversații despre artă și pentru serile când te lași purtat în culisele intrigilor de la curtea Florenței.
🍫 Ciocolata care tace și ascultă – ciocolată neagră cu portocală – intensă și luminoasă, precum frescele lui Pontormo, unde dulceața și amăreala se întâlnesc într-un echilibru fragil.
🎶 Muzica care te plimbă printre lumi – Lamenta della Ninfa de Claudio Monteverdi, o compoziție barocă timpurie ce surprinde melancolia și pasiunea epocii.
📜Poezia care miroase a culoare – Sonetele către Orfeu de Rainer Maria Rilke, unde cuvântul se înalță precum un cântec și dă glas acelui „ochi care străpunge zidurile”.
🎨 Arta care arată nevăzutul – „Judecata de Apoi” a lui Michelangelo, o frescă monumentală în care destinul și infinitul devin vizibile.
🎭 Filmul care întreabă în loc să răspundă – The Agony and the Ecstasy (1965), povestea confruntării dintre Michelangelo și Papa Iulius al II-lea în timpul pictării Capelei Sixtine.
📖 Filosofia care luminează contextul– Artă și iluzie de Ernst H. Gombrich, un ghid al marilor întrebări despre artă și privire, ce pune în perspectivă Renașterea și moștenirea ei.
Când spun că suntem „intervulnerabili”, mă refer la faptul că suferim împreună, fie conștient, fie inconștient. Albert Einstein a numit ideea unui sine separat o „iluzie optică a conștiinței”. Martin Luther King Jr. a spus că suntem cu toții conectați într-o „rețea inevitabilă de reciprocitate”. Nu există nicio cale de ieșire, deși încercăm să scăpăm protejându-ne împotriva durerii și, în acest proces, diminuându-ne viețile și conștiința. Dar în vulnerabilitatea noastră se află salvarea noastră, deoarece conștientizarea reciprocității suferinței ne împinge să căutăm modalități de a vindeca întregul, mai degrabă decât să ne închidem într-o bulă de negare și individualism imposibil. În acest moment al istoriei, se pare că fie ne vom distruge, fie vom găsi o cale de a construi împreună o viață durabilă.
Francis Weller, The Wild Edge of Sorrow. Rituals of Renewal and the Sacred Work of Grief
Întoarcere Acasă
🌱Astăzi o Parte din mine este copleșită și vine la întâlnirea din mini-podcastul Timp Drămuit cu o meditație inspirată din IFS (Sistemele Familiale Interne), o abordare terapeutică care consideră personalitatea ca fiind compusă din mai multe Părți, fiecare cu propriile emoții, convingeri și motivații. Această meditație este concepută pentru a vă ajuta să vă conectați ușor cu lumea interioară și cu sistemul nervos în mijlocul agitației vieții. Pune accentul pe recunoașterea și ascultarea semnalelor subtile provenite din diferite Părți care s-au dezvoltat pentru a ne proteja și îngriji, adesea având rădăcini în experiențele din copilărie. Această abordare nu numai că susține vindecarea emoțională, dar și îmbunătățește capacitatea umană de a trăi mai plenar în momentul prezent, răspunzând provocărilor vieții cu stăpânire de Sine. Audiție în tihnă și 🌿😌#timpdrămuit!
Meraki: Cum să transformăm munca într-o pasiune și să ne conectăm cu esența vieții
Află cum poți investi nu doar timp, ci și esența ta în ceea ce faci, aducând dragostea în fiecare aspect al vieții tale. Descoperă sfaturile filosofului Martin Buber și ale cercetătoarei cognitive Laurie Santos pentru a găsi meraki în munca ta și în fiecare întâlnire cu lumea din jurul tău.
Pe cont propriu: Consecințe sensibile la traume
Timpul minim al expunerii la internet pe parcursul unei zile de școală, înregistrat la nivelul eșantionului de 1871 de elevi de gimnaziu chestionați, a fost de 10 min. Timpul maxim înregistrat, tot în zi de școală a fost de 𝟭𝟯 𝗼𝗿𝗲 𝘀𝗶 𝟰𝟱 𝗺𝗶𝗻𝘂𝘁𝗲. În weekend, intensitatea utilizării internetului de către elevi crește semnificativ - ponderea celor care stau pe net mai mult de 5 ore pe zi este de 2,5 ori mai mare decât cea înregistrată într-o zi de școală.
Jurnalele elevilor arată că utilizarea internetului începe cu momentul trezirii (ora 6:40 cel mai matinal debut) și se finalizează cu momentul somnului de seară (ora 23:50 cel mai târziu).
Cu cât copiii petrec mai mult timp online, cu atât se simt mai puțin încrezători în ei: le scade stima de sine, se simt mai puțin apreciați și mai izolați. 𝗗𝘂𝗽𝗮 𝟰 𝗼𝗿𝗲 𝗼𝗻𝗹𝗶𝗻𝗲 𝗽𝗲 𝘇𝗶, 𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝗯𝗶𝗻𝗲 𝗶𝗻𝗰𝗲𝗽𝗲 𝘀𝗮 𝘀𝗲 𝗱𝗲𝘁𝗲𝗿𝗶𝗼𝗿𝗲𝘇𝗲 𝘃𝗶𝘇𝗶𝗯𝗶𝗹.”
☄️Vine Pe cont propriu cu o dependență tăcută, cu consecințe sensibile la traume, cu un corp vulnerabil și un perfecționism, cu ce ai nevoie când vii de la școală Pe cont propriu, cu un studiu științific despre sănătatea mintală care nu se vede în școli, cu o petiție care a strâns 300 de semnături în două zile, cu modelul IFS în școli, cu o școală toxică și o școală în terapie, cu reflecții plusate de o reuniune a profesorilor la 20 de ani de vechime în sistem și o poveste de supraviețuire care așteaptă să fie spusă.
#pecontpropriu #traumadineducație #traumadinşcoli #sănătatemintalășcoală
Sub cerul Buzăului adună povești din inima comunității și evenimente care pun în lumină viața frumoasă a orașului și a oamenilor săi. Uite ce se întâmplă la Buzău în luna octombrie!
#povestidincomunitate #evenimentedinoras
Amintirile scad inflamația în corp: invitație la reflecție
Te invit să te oprești, chiar și pentru câteva clipe. Să închizi ochii, dacă simți. Să respiri adânc și să lași simțurile să te conducă în interior. Răspunde, în gând sau în scris, la aceste întrebări. Nu există răspunsuri corecte sau greșite – doar amintiri care vor să fie trezite:
Ce imagine sau culoare îți dă pace? Poate cerul la apus, lumina caldă a unei lămpi sau verdele crud al ierbii.
Ce obiect mic păstrezi pentru că are o poveste?
Când ai simțit ultima dată recunoștință fără să cauți motive?
🪄Eu mă joc cu amintirile și poveștile minții în ghidul terapeutic pentru profesori, Îmblânzirea anxietății. #psihoeducație #sănătatemintală
Cătinelul meu
🪭Împreună cu Irina, Camelia, Florina și Raluca, am creat ONGul Cătinel. În Cătinel vorbim despre conștientizarea efectelor trăitului pe repede înainte și promovăm trăitul Cătinel cu soluții ce țin de sănătate (fizică, emoțională și mintală), mediu, educație și cultură. Vrem să aflăm cum simți tu trăitul pe repede înainte și cum experimentezi trăitul Cătinel. Lasă-ne câteva fărâme din trăirile tale.
🍥În Cătinel o avem ca membră fondatoare pe Raluca Trufin, fashion designer și profesor de arte vizuale. Raluca s-a alăturat ONG-ului Trăim Cătinel pentru că îl vede ca pe o ancoră într-o mare agitată de oameni, pentru oameni. În weekend-uri și în vacanțe, Raluca zboară. Merge pe munții României și câștigă zile, cum spune ea. Iubește verdele pădurii și se lasă cucerită de măreția culmilor în liniște. Din întâlnirile ei cu cerul, împarte cu cititorii Timpului Primenit instantanee de privit și găsit cu privirea acele detalii care ajung până la noi. Imaginea săptămânii vine însoțită de întrebarea Ralucăi:
