Timp Primenit > O viață bogată
Pentru anul care vine, îți doresc zile care nu se cer cucerite. Dimineți fără grabă. După-amiezi care nu trebuie „folosite”. Un an trăit cât mai cătinel, cu loc pentru tine și ceea ce merită așteptat
Nu m-a atras niciodată ideea de bogăție care strălucește tare.
Bijuterii grele. Mașini care îți ocupă tot spațiul vizual.
Zgomot.
Ce m-a atras a fost altceva.
O zi de luni în care pot merge în parc la trei după-amiaza, fără să mă uit la ceas.
O după-amiază ploioasă în care stau la o ceainărie, o oră întreagă, fără să simt că fur timp de undeva. O bucătărie în care gătesc încet, cu ingrediente proaspete, nu cu grabă.
Bogăția mea ar fi asta:
timp care nu fuge.
mese făcute acasă.
bani cheltuiți pentru oameni, nu pentru semne exterioare.
Să pot spune „da” familiei și prietenilor fără să calculez în minte.
Să nu trăiesc cu sentimentul că viața adevărată începe după ce termin tot ce „trebuie”.
Asta înseamnă, pentru mine, o viață bogată.
Nu versiunea zgomotoasă, de vitrină.
Ci una care încape într-o zi obișnuită, trăită pe îndelete.
Iar pentru anul care vine, îți doresc timp primenit.
Zile care nu se cer cucerite.
Dimineți fără grabă.
După-amiezi care nu trebuie „folosite”.
Un an trăit cât mai cătinel, cu loc pentru tine, pentru oameni și pentru ceea ce merită așteptat.
Biblioterapie cu Laura
În plin sezon al sărbătorilor de iarnă nimic nu este mai potrivit ca o lectură care celebrează adevărata semnificație a Crăciunului, aceea de dărui dezinteresat și de a urmări binele celor de lângă noi. Publicată anul acesta în noiembrie la editura Curtea Veche, Miracolul de la poștă, scrisă de autoarea franceză Catherine Siguret, este partenerul perfect pentru aceste zile. La începutul anilor 1960, în satul normand Veules-les-Roses se petrece un lucru misterios: scrisorile adresate lui Moș Crăciun de către copii primesc un răspuns. În spatele acestei enigme se află Magdeleine, angajată mărinimoasă și curajoasă a poștei, care se dedică trup și suflet unei cauze nobile: aceea de a curma din suferințele unei comunități afectate de vicisitudinile istoriei. Însă misiunea protagonistei de a aduce alinare și un strop de magie în viețile celor din jur este compromisă în clipa în care secretul său iese la lumină. Inspirat dintr-o poveste adevărată, romanul lui Catherine Siguret poate fi citit ca o alegorie despre bunătate și îndrăzneală, optimism și speranță, conturată în jurul unei figuri feminine remarcabile prin forța și altruismul care o definesc.
Catherine Siguret, născută în anul1969, este scriitoare, scenaristă și jurnalistă. A semnat peste cincizeci de volume de‑a lungul carierei sale, printre care romane, eseuri, biografii și lucrări de specialitate, colaborând de asemenea ca ghost writer cu numeroase personalități publice. Cărțile sale abordează subiecte adeseori inspirate din fapte reale, precum în romanul Miracolul de la poștă, care reconstruiește povestea ce a dus la apariția în Franța, în 1962, a Secretariatului lui Moș Crăciun. Mie mi-a plăcut mult cartea și tema abordată, mai ales ca este inspirată dintr-o poveste cât se poate de reală, iar personajele sunt conturate după oamenii reali ai acelor vremuri. M-am identificat mult cu Magdeleine și astfel am reușit să mă văd cu alți ochi, daca uneori este bine sau nu să încerci să-i ajuți pe cei din jur fără ca ei să ți-o ceară, sau dacă nu este egoism și lipsă de empatie atunci când închizi ochii la nefericirea celor din jur? Vă las și pe voi să descoperiți răspunsul acestor întrebări și minunata acțiune a romanului.
Voia să rămână singură, să plângă în voie. Dar în viață trebuie să lupți, de multe ori chiar împotriva ta.
Ideea de a avea grijă de alții îi ridica moralul, pentru că este întotdeauna mai ușor să-i ajuți pe alții decât să te ajuți pe tine.
TIM!D, emoțiile s-au deschis
TIM!D, primul Festival dedicat sănătății emoționale din Buzău, desfășurat pe 4 și 5 octombrie, a pornit de la nevoia de a identifica, a vorbi și a găsi soluții la problemele cu care ne confruntăm și pe care, timid, le ascundem.
Pe lângă definiția cunoscută — lipsa de îndrăzneală și de încredere în sine pe care o încercăm de multe ori în relație cu sentimentele noastre, cu problemele zilnice, dar și cu oamenii din jurul nostru — numele a fost, în același timp, acronimul pentru Terapie, Integrare, Muzică, Introspecție, Dans, activități care au conturat identitatea festivalului. TIM!D nu a fost neapărat despre a fi timid(ă) în sensul restrictiv al cuvântului, ci mai degrabă despre curajul de a deveni împăcat și mulțumit așa cum ești, cu tine și cu cei din jur.
alexandra.munte> 7 lucuri „secrete” care se întâmplă în natură în decembrie
Pe aripile visului
Descoperă fascinanta lume a viselor și importanța lor în viața noastră. De la interpretarea simbolurilor și culorilor din vise, la controlul și explorarea viselor lucide, acest articol explorează diversele aspecte ale experiențelor onirice. Află despre rolul viselor în consolidarea amintirilor, procesarea emoțiilor și confruntarea cu stresul, precum și despre legătura dintre vise și amintirile false.
Amintirile scad inflamația în corp: invitație la reflecție
Te invit să te oprești, chiar și pentru câteva clipe. Să închizi ochii, dacă simți. Să respiri adânc și să lași simțurile să te conducă în interior. Răspunde, în gând sau în scris, la o întrebare. Nu există răspunsuri corecte sau greșite – doar amintiri care vor să fie trezite: Ce ai simțit ultima dată când corpul tău ți-a spus „încetinește”?
🪄Eu mă joc cu amintirile și poveștile minții în ghidul terapeutic Îmblânzirea anxietății. #psihoeducație #sănătatemintală
Cătinelul meu
🪭Împreună cu Irina, Camelia, Florina și Raluca, am creat ONGul Cătinel. În Cătinel vorbim despre conștientizarea efectelor trăitului pe repede înainte și promovăm trăitul Cătinel cu soluții ce țin de sănătate (fizică, emoțională și mintală), mediu, educație și cultură.
🍥În Cătinel o avem ca membră fondatoare pe Raluca Trufin, fashion designer și profesor de arte vizuale. Raluca s-a alăturat ONG-ului Trăim Cătinel pentru că îl vede ca pe o ancoră într-o mare agitată de oameni, pentru oameni. În weekend-uri și în vacanțe, Raluca zboară. Merge pe munții României și câștigă zile, cum spune ea. Iubește verdele pădurii și se lasă cucerită de măreția culmilor în liniște. Din întâlnirile ei cu cerul, împarte cu cititorii Timpului Primenit instantanee de privit și găsit cu privirea acele detalii care ajung până la noi. Imaginea săptămânii vine însoțită de întrebarea Ralucăi:
Excelent articol si pot sa spun ca libertatea descrisa de tine e chiar aia fara graba, cand poti sa iei un pranz marti la ora 13, cand iti vezi prietenii si fiecare zi e la fel si nu impartite in zile "de munca" si "weekend". Bogatia intradevar nu e zgomotoasa si nici aia din "trebuie". Ceea ce o doresc la cat mai multi. Toate bune!