Timp Primenit > Productivitatea plătită cu prețul sănătății
Poate că timpul este doar modul în care măsurăm semnificația. Poate că timpul este modul în care măsurăm iubirea.
Iunie
Cu zile mai calde și mai lungi de savurat în iunie, vara se întinde înaintea noastră, oferindu-ne posibilități nelimitate.
După sezonul de renaștere al primăverii, vara care urmează ne oferă un sentiment de abundență. Acest lucru se referă atât la varietatea produselor de sezon, cât și la senzația de timp liber, datorită nopților mai scurte și serilor mai luminoase.
Deoarece planurile sociale și invitațiile au tendința de a se înmulți când soarele strălucește, ne facem timp să încetinim ritmul și să savurăm tot ce are iunie de oferit. De la garduri vii pline de flori de soc până la primele cireșe dulci, luna aceasta avem multe lucruri de savurat.
Inspirația pentru această lună:
🍒Ceva de făcut
Ieși la o plimbare seara, chiar după apus, când aerul are o răcoare aparte. Fă-ți un obicei din a ieși zilnic, fie și doar pentru 15 minute, fără scop anume, doar pentru a fi martor la trecerea zilei în noapte. Poți lua cu tine un jurnal mic în care să notezi un gând, o floare de tei, o senzație.
🫐Ceva de mâncat
Profită de abundența piețelor locale: cumpără un kilogram de cireșe, spală-le și lasă-le într-un castron mare în centrul mesei. Servește-le ca pe o sărbătoare. Poți face și o tartă rustică cu vișine sau un compot ușor, fiert încet, cu scorțișoară și un strop de vanilie.
🍋Ceva de văzut
Caută o grădină botanică, o pădure apropiată sau chiar o uliță veche dintr-un sat din apropiere. Privește cum lumina lunii iunie cade altfel peste tot ce atinge. E o lună care face totul să pară viu. Dacă nu poți ieși, uită-te la un documentar despre migrarea păsărilor sau despre grădinărit natural – îți va hrăni nevoia de conectare cu natura.
🍉Ceva de citit
Răsfoiește o carte care curge lent, ca o după-amiază de vară. Poate fi Toate pânzele sus! de Radu Tudoran, dacă vrei aventură românească clasică, sau Anul gândirii magice de Joan Didion, dacă ești în căutarea unei lecturi profunde și introspective. Poți lua și un volum de poezie — vara are un fel anume de a ne face receptivi la versuri.
Când munca prinde rădăcini: Despre productivitate și redescoperirea ritmului firesc la lucru
🕰️Într-o lume în care „a fi ocupat” e echivalent cu „a avea valoare”, tot mai mulți profesioniști încep să pună frână. Studiul Slow Work: The Mainstream Concept (Silvestre et al., 2024), publicat în Social Sciences, propune o abordare radical umanizată: munca lentă. Nu ca lene, ci ca întoarcere la un ritm în care viața are loc.
Pornind de la interviuri cu lideri din companii mari, autorii definesc slow work drept „un echilibru între ritmurile individuale și obiectivele organizației, în favoarea sustenabilității ambelor părți”. Se conturează șapte dimensiuni cheie: respect pentru ritmuri, umanizare, pauze reale de recuperare, timp pentru reflecție, orientare spre calitate, sens și o critică directă a hiperactivității toxice.
„Calitatea muncii noastre ar avea mult de câștigat din această calmare și reflecție”, spune un manager. Iar altul adaugă: „Nu orele lucrate contează, ci obiectivele împlinite cu sens”.
Slow work nu înseamnă „să facem mai puțin”, ci „să facem cu mai multă conștiință și mai mult respect față de om și viață”. Iar rezultatele? Mai puțin burnout, mai multă creativitate și o productivitate care nu e plătită cu prețul sănătății.
🌀 Care sunt semnele că munca ta are nevoie să încetinească, nu să accelereze?
Biblioterapie cu Laura
Prima zi de după solstițiul de vară mă găsește cu gândul la o carte pe care care am citit-o în această primăvară și care vorbește și despre timp. Mi-a rămas în gând un citat pe care aș vrea să-l împărtășesc cu voi.
Poate acesta este scopul timpului, să confere semnificație lucrurilor pe care le facem, să creeze context în care să putem păstra un lucru, o ființă până ce, în sfârșit, îl investim cu ceva neprețuit, definitiv, iretractabil: timp. Și odată ce îi atribuim cel mai prețios bun al nostru, lucrul dobândește brusc semnificație și importanță. Așadar poate că timpul este doar modul în care măsurăm semnificația. Poate că timpul este modul în care măsurăm iubirea.
Am început cu acest citat pentru că este chintesența mesajului newsletter-elor noastre, timp primenit, timp de calitate, timp trăit conștient, timp asumat. Voi ați trăit conștient cea mai lungă zi din an? Ați sărbătorit viața?
Recunosc că am ales cartea la un impuls al titlului, am cumparat-o fără ca măcar să citesc coperta a patra, dar nu regret pentru că a fost o descoperire tare plăcută, de altfel ca orice carte din colecția de ficțiune a editurii Curtea Veche pe care am citit-o.
Satirică și ingenios construită, O carte dată naibii scrisă cu umor și foarte mult talent de Jason Mott leagă firele unei narațiuni complexe despre identitate, dragoste, discriminare și violență.
Jason Mott ne cucerește printr-un stil amețitor și ludic, pe care îl folosește ca să echilibreze un nucleu tematic dur. El explorează continuu ce înseamnă să scrii, alternând voci eclatante care se întâlnesc pe teritoriul unui prezent nesigur. Rezultatul este un roman ca o parabolă de Octavia Butler, tăios și eliberator cum numai căutarea adevărului poate fi.
Povestea scriitorului nenumit care pleacă în turneul de promovare a cărții sale de debut și a Puștiului care îl urmărește din știri până în vise explorează cum se întrepătrund realitatea și ficțiunea într-un mozaic despre moștenirea colonialismului.
Cartea este scrisă prin alternarea de planuri temporale diferite și se joacă cu mintea și percepția noastră într-un mod in care provoacă cititorul la descoperirea unei realități concrete cu care noi oamenii suntem confortabili.
"Jucăuș, curios, crud și necesar, acest roman, cu vocea și stilul în care a fost scris, m-a dat peste cap și m-a întors pe dos, m-a uluit, m-a luat pe nepregătite și m-a mișcat." - Charles Yu
„Trecutul este rădăcina din care se formează prezentul.”
„Și în fiecare zi își purta fricile la fel cum purta hainele de lucru.”
„Viața noastră este o goană după momentul în care ne ajunge din urmă axa timpului și se trage cortina. Așa că nu irosi nicio clipă.”
Pe duminica viitoare! 🌞
A treia poartă a durerii se deschide atunci când înregistrăm pierderile lumii din jurul nostru. Indiferent dacă recunoaștem sau nu în mod conștient acest lucru, diminuarea zilnică a speciilor, habitatelor și culturilor este observată în psihicul nostru. O mare parte din durerea pe care o purtăm nu este personală, ci comună, împărtășită. Este dificil să mergi pe stradă și să nu simți durerea colectivă a celor fără adăpost sau nebunia economică revelată de comercialism și consumism. Este nevoie de tot ce avem pentru a nega durerile lumii.
Aceasta este poarta prin care experimentăm cel mai direct sufletul lumii, anima mundi. Aici devine evidentă observația alchimică că „cea mai mare parte a sufletului se află în afara corpului”. După cum a observat Jung, noi trăim în psihic; psihicul nu trăiește în noi. Suntem învăluiți într-un câmp de conștiință; totul are suflet. Acest lucru era cunoscut de toate culturile indigene. Ceea ce simțim din lumea înconjurătoare nu este o proiecție a propriilor noastre minți în exterior, în mediul înconjurător. Putem călători aproape oriunde în lume și vom întâlni inevitabil vestigii ale defrișărilor, acele terenuri sângerânde și cicatrizate care arată atât de pustii și violate. Aceste locuri se anunță ca o rană, o ruptură unde odată viața se mișca și respira. Inimile noastre se scufundă într-o profundă durere în aceste vremuri. Psihologia occidentală ar sugera, cel mai probabil, că durerea pe care o simțim este legată de propria noastră experiență de a fi diminuați ca copii, o defrișare metaforică, ca să zicem așa. În acel moment, am fi lăsați singuri cu sentimentele noastre de durere, întrebându-ne cum să vindecăm această rană.
Francis Weller, The Wild Edge of Sorrow. Rituals of Renewal and the Sacred Work of Grief
Deschizător de drumuri
🌱Astăzi o Parte din mine este curioasă și vine la întâlnirea din mini-podcastul Timp Drămuit cu o meditație inspirată din IFS (Sistemele Familiale Interne). Meditația este preluată din cartea Tamalei Floyd, Listening When Parts Speak, și poate fi utilizată cu Părți care pun presiune și nu vă permit să vă ocupați de alte Părți care au nesiguranță și anxietate. Această meditație este de ajutor atunci când începeți un nou proiect sau un nou obiectiv și când vă stabiliți intenții cu Părți recent despovărate. Audiție în tihnă și 🌿😌#timpdrămuit!
Toate Problemele Sunt Probleme Relaționale – Despre Atașament și IFS (Sisteme Familiale Interne)
🪺Continui să explorez Sistemele Familiale Interne (IFS), o abordare inovatoare în psihoterapie care ne invită să recunoaștem și să interacționăm cu diversele Părți din lumea noastră interioară. Fac o călătorie prin rănile de atașament și vindecarea relației cu Sinele, acolo unde Părțile Rănite întâlnesc compasiunea și armonia adusă de IFS (Sisteme Familiale Interne). #sistemefamilialeinterne
Pe cont propriu: Bombaloo
Adolescenții resimt: Presiune de a performa în școală și în afara ei. Presiune de a valorifica fiecare moment de timp liber. Presiune de a lua decizii importante de viață într-un timp scurt. Temeri frecvente: viitorul profesional, examenele finale, divorțul părinților, lipsa banilor, relațiile afective.
Adolescenții aleg: Prieteni (66%) și familie (65%) pentru sprijin în caz de probleme. Sprijinul între colegi („peer support”) este văzut ca util, dar limitat de confidențialitate și maturitate emoțională.
Elevii afirmă că: Problemele sunt reale și grave. Profesorii nu observă sau nu reacționează. Adulții subestimează presiunile și nevoile generației actuale.
Vine Pe cont propriu cu dependența de telefon considerată una dintre cele mai stringente probleme actuale la vârsta adolescenței, cu barometrele emoționale în fiecare clasă, cu orice finalizare percepută ca renunţare și orice schimbare percepută ca pierdere, cu o vară prin cluburi de film online, cu rupturi, reparări și reacordări, cu multă curiozitate și ancorare în prezent, cu modelul IFS în școli, cu o școală toxică și o școală în terapie, cu reuniunea profesorilor la 20 de ani de vechime în sistem și o poveste de supraviețuire care așteaptă să fie spusă. #pecontpropriu #traumadineducație #traumadinşcoli
Sub cerul Buzăului adună povești din inima comunității și evenimente care pun în lumină viața frumoasă a orașului și a oamenilor săi. Uite ce se întâmplă la Buzău în luna iunie! #povestidincomunitate #evenimentedinoras
Amintirile scad inflamația în corp: invitație la reflecție
Te invit să te oprești, chiar și pentru câteva clipe. Să închizi ochii, dacă simți. Să respiri adânc și să lași simțurile să te conducă în interior. Răspunde, în gând sau în scris, la aceste întrebări. Nu există răspunsuri corecte sau greșite – doar amintiri care vor să fie trezite:
Ce miros venea din camera bunicilor sau din casa în care ai copilărit – și ce ți-a rămas viu din acel spațiu?
Ți se întâmplă uneori ca mirosul de ploaie pe asfalt sau pe pământ uscat să te ducă înapoi, fără să știi exact unde?
Ce parfum sau apă de colonie purtată de cineva drag îți trezește o amintire imediată, chiar dacă ai uitat-o mult timp?
🪄Eu mă joc cu amintirile și poveștile minții în ghidul terapeutic pentru profesori, Îmblânzirea anxietății. #psihoeducație #sănătatemintală
Cătinelul meu
🪭Împreună cu Irina, Camelia, Florina și Raluca, am creat ONGul Cătinel. În Cătinel vorbim despre conștientizarea efectelor trăitului pe repede înainte și promovăm trăitul Cătinel cu soluții ce țin de sănătate (fizică, emoțională și mintală), mediu, educație și cultură. Vrem să aflăm cum simți tu trăitul pe repede înainte și cum experimentezi trăitul Cătinel. Lasă-ne câteva fărâme din trăirile tale.
🍥În Cătinel o avem ca membră fondatoare pe Raluca Trufin, fashion designer și profesor de arte vizuale. Raluca s-a alăturat ONG-ului Trăim Cătinel pentru că îl vede ca pe o ancoră într-o mare agitată de oameni, pentru oameni. În weekend-uri și în vacanțe, Raluca zboară. Merge pe munții României și câștigă zile, cum spune ea. Iubește verdele pădurii și se lasă cucerită de măreția culmilor în liniște. Din întâlnirile ei cu cerul, împarte cu cititorii Timpului Primenit instantanee de privit și găsit cu privirea acele detalii care ajung până la noi. Imaginea săptămânii vine însoțită de întrebarea Ralucăi:
