Timp Primenit > Un limbaj uitat
Răspunsul nostru imunitar este întărit atunci când simțim legătura cu comunitatea. Prin reînnoirea regulată a legăturilor de apartenență, ne susținem capacitatea de a rămâne sănătoși și întregi.
Activitatea vizibilă a devenit substitut pentru a arăta că ești util. Cu cât ești mai ocupat, cu atât sunt tentat să spun că ești mai productiv. Așa am căzut în această capcană pe care o numesc pseudo-productivitate. Și de aici a pornit epidemia de ocupație permanentă.
Există lucruri care produc valoare și există ocupația continuă. Dar după ocupație îi judecăm pe oameni pe moment, pentru că avem această regulă vagă, regula pseudo-productivității.
Această mentalitate de fă mai puțin, dar mai bine este rețeta împlinirii. Iar ocupația permanentă doar stă în calea ei. Dar cred că mulți dintre noi ne spunem: dacă nu sunt ocupat, pierd oportunități.
Poți irosi ani din viață aglomerându-te cu tot felul de lucruri lipsite de sens doar pentru că ți-a fost teamă să încetinești — exact opusul a ceea ce propune conceptul de productivitate lentă.dr. Cal Newport, profesor de informatică la MIT și autorul cărții Slow Productivity
Știința care încetinește: Studii care susțin tihna și viața așezată
🧬 Un studiu experimental din 2025, publicat în Neuroscience a investigat modul în care cerințele de multitasking influențează performanța cognitivă și răspunsurile sistemului nervos autonom la adulți tineri și vârstnici.
✅ Rezultate relevante:
Atât tinerii, cât și vârstnicii au arătat o scădere a performanței cognitive pe măsură ce sarcinile deveneau mai complexe.
Adulții vârstnici au fost mai afectați de creșterea cerințelor de multitasking, cu timpi de reacție mai lenți și o acuratețe mai redusă.
La nivel fiziologic, multitaskingul a dus la scăderi ale HRV (semn că sistemul nervos simpatic se activează), indicând stres crescut și resurse autoreglatorii mai reduse.
Diferențele de vârstă au arătat că vârstnicii au mai puține rezerve fiziologice pentru a face față multitaskingului.
Multitaskingul intens este solicitant pentru toate grupele de vârstă, dar mai ales pentru adulții vârstnici, care prezintă atât o scădere mai accentuată a performanței cognitive, cât și un răspuns fiziologic mai stresant.
💬 Reflectează: Ce ar însemna pentru tine să îți oferi sarcini pe rând, cu spațiu între ele, chiar dacă aparent durează mai mult?
Biblioterapie cu Laura
Miroase a toamnă și a promisiunea unor seri răcoroase, dar încălzite de bucuria lecturii. Am așteptat cu nerăbdare ca Romanul Parisului să ajungă în librării, iar când am descoperit-o întâmplător pe rafturile librăriei Humanitas Piața Sfatului, din Brașov, m-am bucurat tare, de parcă reușisem să ajung la o comoară.
Nu, nu este vorba de o comoară literară, este fascinația mea față de lumea Parisului, locul unde s-au născut cele mai impresionante povești despre artă, modă, gastronomie, vinuri rare, obiecte de mobilier ce poartă în ele povestea altor timpuri. Parisul este orașul care a catalizat secol după secol personalități marcante, oameni cu povești de viață impresionante, oameni care și-au exprimat plenar propriul eu, care ne-au oferit lecții de determinare și desăvârșire. Nu este cel mai prietenos oraș din lume, dar cu siguranță este unul dintre cele mai fascinante.
Romanul Parisului a fost ales printre cele mai bune cărți ale anului 2024 de publicațiile Saveur, Food & Wine, Bookreporter și The Charlotte Observer. Cartea este aventură literară rafinată, în care arta, moda și gastronomia devin personaje în sine, pe străzile pline de farmec ale Parisului anilor 1980.
Când Celia îi lasă o moștenire cel puţin ciudată – un bilet de avion spre Paris și o sumă de bani pe care să o folosească doar acolo –, Stella nu este deloc pregătită pentru hazard; o copilărie solitară, lipsită de afecţiune maternă și umbrită de o traumă nemărturisită, a predispus-o la rutină și singurătate.
Proprietara editurii unde lucrează o sfătuiește să își ia o perioadă de pauză, iar tânăra se hotărăște să respecte ultima dorință a mamei sale. Singură, într-un oraș străin, nu poate renunța la vechile obiceiuri: prudenţă, cumpătare, planificare.
Dar, ca atrasă de un magnet, probează într-un magazin vintage o fabuloasă rochie creată de Yves Saint Laurent pentru prima sa colecție sub emblema Casei Dior, și vânzătoarea insistă că aceasta îi e destinată.
Stella e de acord să o poarte pentru o zi înainte să o cumpere și să urmeze indicațiile femeii neobișnuit de stăruitoare. Prima oprire: celebra braserie Les Deux Magots. Întâlnirea cu un colecţionar de artă octogenar care decide să o ia sub protecţia sa pare că îi va schimba destinul, dar Stella trebuie să-și găsească curajul necesar pentru a face faţă provocărilor unui nou mod de viaţă.
Pentru mine cartea a fost o fascinație și mi-ar fi plăcut să o fi citit înaintea vizitei mele la faimoasa librărie Shakespeare and Company, pentru că aș fi putut percepe locul un pic mai intim și i-aș fi înțeles mai mult povestea.
Deși nu sunt scrise de același autor pot spune că face parte dintr-o colecție puzzle de cărți despre Paris, alături de Ochii Monei a lui Thomas Schlesser și Librăreasa din Paris - Kerri Maher. Deși stilul de scriere nu este unul elitist, unde un cititor versat poate surprinde lacune în logica literară, romanul este ușor și tare plăcut de citit.
Ruth Reichl este una dintre cele mai influente figuri din lumea criticii culinare americane, este autoarea mai multor bestsellere New York Times la categoria nonficțiune. Primul său roman, Delicious! (2014), a făcut-o cunoscută și cititorilor de ficțiune, iar Romanul Parisului (The Paris Novel, 2024; Humanitas Fiction, 2025) ajuns de asemenea bestseller New York Times, a impus-o definitiv și în ficțiune, fiind în curs de apariție în aproape zece țări.
Ruth Reichl a condus vreme de zece ani ca redactor-șef prestigioasa revistă Gourmet. Anterior, a fost critic culinar pentru New York Times și editor și critic culinar pentru Los Angeles Times. De-a lungul timpului, a primit șase premii James Beard pentru jurnalism, iar în 2024 i-a fost decernat James Beard Lifetime Achievement Award. Actualmente, locuiește în nordul statului New York împreună cu soțul său și două pisici.
Nu ai cunoscut niciodată bucuria de a lua ceva care a suferit, care a trecut prin vremuri grele și să-l transformi într-o frumusețe.
A dimanche prochain mes amis 💛,
Unele cărți cer să fie citite nu doar cu ochii, ci cu toate simțurile. Îți propun să însoțești cartea Laurei cu:
🍵 Ceaiul care te ține de vorbă – un Earl Grey fin, cu bergamotă și flori albastre de albăstrele, ce evocă rafinamentul parizian și aroma subtilă a cafenelelor unde Stella își caută curajul.
🍫 Ciocolata care tace și ascultă – ciocolată neagră cu lavandă și miere, delicată și ușor neașteptată, asemenea întâlnirilor ce-i schimbă traseul protagonistei prin Paris.
🎶 Muzica care te plimbă printre lumi – Clair de Lune de Debussy, un pian ce topește lumina și umbrele, asemeni rochiei Dior care devine pașaport către o altă viață.
📜 Poezia care aprinde culorile ascunse – „Zone” de Guillaume Apollinaire, poemul în care orașul și iubirea se amestecă, exact cum Stella descoperă Parisul printr-un amestec de teamă și fascinație.
🎨 Arta care arată nevăzutul – „La Blouse Roumaine” de Henri Matisse, un tablou care celebrează feminitatea și culoarea, precum destinul Stellei ce prinde viață într-o rochie de poveste.
🎭 Filmul care întreabă în loc să răspundă – Midnight in Paris (2011), fantezia lui Woody Allen despre întâlniri neașteptate, timpuri suprapuse și frumusețea care se lasă descoperită noaptea pe străzile Parisului.
📖 Filosofia care te întoarce spre tine– Simțul vieții de Simone de Beauvoir, acolo unde căutarea identității și a libertății feminine rezonează cu drumul Stellei către o formă de îndrăzneală personală.
Imaginați-vă sentimentul de ușurare care ne-ar copleși pe toți dacă am ști că, atunci când suntem cuprinși de durere sau boală, satul nostru ne-ar răspunde la nevoie. Acest lucru nu ar fi din milă, ci din conștientizarea faptului că fiecare dintre noi va fi bolnav la un moment dat și vom avea nevoie unul de celălalt. Gândirea indigenă este că atunci când unul dintre noi este bolnav, toți suntem bolnavi. Mergând puțin mai departe cu această idee, vedem că vindecarea este, în mare parte, o chestiune de restabilire a legăturilor noastre cu comunitatea și cu cosmosul. Răspunsul nostru imunitar este întărit atunci când simțim legătura cu comunitatea. Prin reînnoirea regulată a legăturilor de apartenență, ne susținem capacitatea de a rămâne sănătoși și întregi.
Aproape toate culturile indigene au utilizat ritualul ca mijloc de menținere a sănătății comunității, ceea ce le-a ajutat să reziste mii de ani. Ritualul este un mijloc de a ne armoniza unii cu alții, cu pământul și cu lumea invizibilă a spiritului. Recuperarea acestei abilități fundamentale ne-ar ajuta să ne îngrijim mai bine de nevoile sufletului și culturii noastre. Pentru a pătrunde în tărâmul vindecării, trebuie să ne educăm în ceea ce privește ritualurile. Este un limbaj pe care l-am uitat, dar pe care suntem meniți să îl înțelegem și să îl vorbim. Trebuie să ne recuperăm cunoștințele rituale.
Francis Weller, The Wild Edge of Sorrow. Rituals of Renewal and the Sacred Work of Grief
Întoarcere Acasă
🌱Astăzi o Parte din mine este copleșită și vine la întâlnirea din mini-podcastul Timp Drămuit cu o meditație inspirată din IFS (Sistemele Familiale Interne), o abordare terapeutică care consideră personalitatea ca fiind compusă din mai multe Părți, fiecare cu propriile emoții, convingeri și motivații. Această meditație este concepută pentru a ajuta oamenii să se conecteze ușor cu lumea lor interioară și cu sistemul nervos în mijlocul agitației vieții. Pune accentul pe recunoașterea și ascultarea semnalelor subtile provenite din diferite Părți care s-au dezvoltat pentru a ne proteja și îngriji, adesea având rădăcini în experiențele din copilărie. Audiție în tihnă și 🌿😌#timpdrămuit!
Evoluția psiho-culturală a României
Citește despre transformările semnificative în evoluția psiho-culturală a României între 2015 și 2023, analizate de psihologul Daniel David. De la o societate predominant colectivistă, asistăm la o creștere notabilă a autonomiei individuale, reflectată în modelul Hofstede. Schimbările majore în orientarea psiho-culturală și reducerea importanței educației evidențiază o tranziție spre idealizarea trecutului și o adaptare la practicile noului individ autonom.
Pe cont propriu: Termometrul emoțiilor
Atunci când vorbește cu un administrator sau cu un alt educator, dacă un elev este reticent să ia în considerare chiar și participarea la un dialog restaurativ și spune: „Acel profesor este o persoană oribilă care nici măcar nu-i pasă de noi”, adultul ar putea răspunde cu: „Cu toate acestea, este important să treci la acea materie”.
☄️Vine Pe cont propriu cu niște criterii ale copiilor, cu două cuvinte când discuțiile nu merg bine, cu suficient loc pentru calm, cu ce ai nevoie când vii de la școală Pe cont propriu, cu un studiu științific despre sănătatea mintală care nu se vede în școli, cu o petiție care a strâns 300 de semnături în două zile, cu modelul IFS în școli, cu o școală toxică și o școală în terapie, cu reflecții plusate de o reuniune a profesorilor la 20 de ani de vechime în sistem și o poveste de supraviețuire care așteaptă să fie spusă.
#pecontpropriu #traumadineducație #traumadinşcoli #sănătatemintalășcoală
Sub cerul Buzăului adună povești din inima comunității și evenimente care pun în lumină viața frumoasă a orașului și a oamenilor săi. Uite ce se întâmplă la Buzău în luna septembrie! #povestidincomunitate #evenimentedinoras
Amintirile scad inflamația în corp: invitație la reflecție
Te invit să te oprești, chiar și pentru câteva clipe. Să închizi ochii, dacă simți. Să respiri adânc și să lași simțurile să te conducă în interior. Răspunde, în gând sau în scris, la aceste întrebări. Nu există răspunsuri corecte sau greșite – doar amintiri care vor să fie trezite:
Ce gust te duce cu gândul la acasă? Poate o supă făcută de cineva drag, un fruct cules din grădină sau prăjitura preferată din copilărie.
Ce loc ți-a oferit cândva sentimentul că totul e în regulă? Poate banca din fața blocului, o plajă pustie sau o cameră mică și primitoare.
Cine sau ce ți-a adus ultima dată un zâmbet spontan?
🪄Eu mă joc cu amintirile și poveștile minții în ghidul terapeutic pentru profesori, Îmblânzirea anxietății. #psihoeducație #sănătatemintală
Cătinelul meu
🪭Împreună cu Irina, Camelia, Florina și Raluca, am creat ONGul Cătinel. În Cătinel vorbim despre conștientizarea efectelor trăitului pe repede înainte și promovăm trăitul Cătinel cu soluții ce țin de sănătate (fizică, emoțională și mintală), mediu, educație și cultură. Vrem să aflăm cum simți tu trăitul pe repede înainte și cum experimentezi trăitul Cătinel. Lasă-ne câteva fărâme din trăirile tale.
🍥În Cătinel o avem ca membră fondatoare pe Raluca Trufin, fashion designer și profesor de arte vizuale. Raluca s-a alăturat ONG-ului Trăim Cătinel pentru că îl vede ca pe o ancoră într-o mare agitată de oameni, pentru oameni. În weekend-uri și în vacanțe, Raluca zboară. Merge pe munții României și câștigă zile, cum spune ea. Iubește verdele pădurii și se lasă cucerită de măreția culmilor în liniște. Din întâlnirile ei cu cerul, împarte cu cititorii Timpului Primenit instantanee de privit și găsit cu privirea acele detalii care ajung până la noi. Imaginea săptămânii vine însoțită de întrebarea Ralucăi:
